În sat sunt astăzi mai multe realităţi sociologice: sunt ţăranii cu gospodăriile lor ignorate cu totul de guverne. Sunt apoi, categoriile cu venituri extra-locale, neprovenind din agricultură, fie că este vorba despre pensionari, despre pătura de salariaţi comunali ori de lucrători navetişti şi, în fine, mai este categoria denumită fermieri rurali, un fel de agenţi capitalişti în mediul sătesc. La aceste categorii se adaugă desigur, marii latifundiari, în genere corporaţii agrare, care sunt cele mai rupte de sat ca unitate socială şi deci ca formă a comunităţii de viaţă socială. Formaţiunea organică a satului tradiţional este cea legată de gospodăria ţărănească, o formă de unitate a celor trei elemente, familia, ogorul sau averea gospodăriei ţărăneşti şi animalele. Dacă această unitate este stricată, gospodăria se ruinează şi lumea ţărănească dispare.

Asistăm la o gravă dezţărănizare a societăţii, nu doar a satului. Ipoteza cercetărilor noastre încadrează satul şi deci universul ţărănesc de viaţă în clasa a ceea ce exponenţii Şcolii de la Copenhaga denumesc "praguri critice planetare" (planetary boundaries), un fel de praguri critice ale dăinuirii vieţii la scara planetei, care, dacă vor fi încălcate, planeta va intra într-un declin fatal. Regimurile economice şi politice care încalcă aceste limite critice ale planetei afectează echilibrul lumii. Satul şi ţărănia, ca formă socială de viaţă, ar trebui încadrate în categoria acestor praguri critice ale echilibrului planetar. Precum se exprima profetic marele scriitor Paul Anghel: "când în lume nu vor mai fi ţărani, lumea va candida la înfrângeri definitive", spune academicianul Ilie Bădescu.

Ilie Bădescu a adăugat că migraţia a lovit satul românesc la praguri de maximă alarmă.

Este necesar, poate, să facem câteva precizări legate de formele migraţiei, care afectează şi satul, ca să înţelegem mai de aproape complexitatea acestei chestiuni. Există o formă a migraţiei alternante, sau pentru muncă, adică din raţiuni de supravieţuire. Această migraţie s-a internaţionalizat şi ea în mare măsură, astfel că cei ce caută de lucru îl caută nu în oraşele din zonă - fiindcă industria românească a fost nimicită -, ci în Italia, Spania, Anglia, Franţa, America etc. Din categoria acestora un procent semnificativ se vor întoarce, la momente variabile, dar se vor întoarce în satul lor, la familiile lor.

Există însă, la polul opus, o migraţie dublată de fenomenul tragic al dezţărării, adică al celor ce odată plecaţi se rup de ţară şi se asimilează în alte zări şi alte neamuri. Dintre aceştia, marea majoritate nu se mai întorc. Există, în fine, o categorie de migranţi care se întorc spre a iniţia afaceri în ţara de origine. Dintre aceştia se recrutează viitoarea clasă capitalistă a fermierilor rurali. Şi aceştia sunt relevanţi, a mai spus academicianul.

Sursa: Agerpres